Liniștea din Lindos

Alergam pe străduțe ca nu cumva să ratez cotitura care duce spre castelul din Lindos. Pentru cei care au probleme cu orientarea pe străduțe înguste sau în general, le recomand de la bun început să închirieze fie un măgăruș, fie să întrebe de fiecare dată când sunt debusolați care este drumul bun. Eu nu am avut prea mult timp să stau să mă uit prin toate magazinele și nici să aștept turma până se dezmeticește care cine și ce să facă. M-am aruncat pe străduțe cu simpla indicație că dacă urmezi strada și magazinele deschise, cu siguranță nu ai cum să te rătăcești.

Am reușit să ignor cu seninătate aproape toate atracțiile și tentațile până când am prins cu coada ochiului o ușă din lemn deschisă larg iar dincolo de ea o curtea interioară umbrită de o plantă cățărătoare. Curtea, pavată cu pietricele răsuna de la jocul a două fete. Jucau un fel de leapșa. Răsul lor mi-a adus aminte de Domnul T pe care de abea așteptam să îl revăd și … mai târziu să îi povestesc ce îl așteaptă când va venii și el pe aici.

Am zâmbit și am încercat să îmi văd de drum dar am observat că de fapt poarta era larg deschisă pentru că în interiorul curții era un magazin. Atipic față de ce observasem în trecere până atunci. Am intrat hotărât să găsesc ceva bun de cumpărat. Am scos doi euro, am primit plăsuța cu insemnele locului și mi-am văzut de drum.

După ce intrusul din universul copilăriei lor a plecat, cele două fete și-au continuat leapşa.

Aceasta este liniștea sau sunetul dacă vreți din Lindos pe care vă invit să îl descoperiţi şi voi.

Celelalte impresii și păreri din Rhodos le puteți găsi aici, aici, aici și aici.