Ce poate spune despre o gradina o frunza care fluiera? Dar niste pari de lemn care au sustinut timp de cinci ani pomii unei livezi? Sau un supermarket, privit ca un fel de arhiva contemporana a semintelor? In Cultivators of Life: Growing Seedbeds of Knowledge, gradina nu este un subiect pe care artistii il ilustreaza, ci un punct de plecare pentru a urmari relatii care se intind mult dincolo de ea: intre sol si memorie, intre migratie si plante, intre hrana si economie, intre biodiversitate si felul in care ne imaginam viitorul.
Expozitia, curatoriata de Adelina Luft si Krisztian Gabor Török, poate fi vizitata pana pe 31 decembrie 2026, la MODEM – Centrul de Arta Moderna si Contemporana din Debrecen, si reuneste lucrari de Alex Bodea, Annalee Davis, Aterraterra, Colectivo Suumil Móokt’aan, Fuzzy Earth, Harun Morrison, Horia Bernea, Kitti Gosztola & Bence Palinkas, Marina Sulima, Martin Piaček, Mónica de Miranda, de Onkruidenier Collective, Orsolya Gal, PARI feat. Anang Saptoto si Raluca Popa, alaturi de documentarea artistica a gradinilor realizata de Irina Bobei, Maria Doni si Gabriela Cozma.
Intr-unul dintre proiecte, Kitti Gosztola si Bence György Palinkas pornesc de la o tehnica arhaica prezenta in mai multe culturi: fluieratul in frunza. In Emigrant Melodies: Leaf Whistling, frunza devine instrument doar atat timp cat pastreaza suficienta apa si flexibilitate. Sunetul depinde, asadar, de anatomia plantei, dar si de corpul celui care canta. In timpul rezidentei de la Statia Experimentala, artistii au facut un atelier in care participantii au experimentat sunetele diferitelor plante si au cantat impreuna doua variante ale unei melodii asociate lui Béla Bartók, una in maghiara si una in romana. Titlul lucrarii trimite la ideea „melodiilor emigrante” despre care Bartók vorbea in raport cu circulatia culturilor si a cantecelor din Europa Centrala.
La Marina Sulima, relatia dintre cultivare si sol capata o forma mult mai putin inocenta. Of Climbing Vines and Copper Crystals urmareste povestea sulfatului de cupru folosit in viticultura: substanta care protejeaza vita-de-vie de anumite boli poate, acumulandu-se in sol, sa afecteze ramele, ciupercile si alte organisme care il fac viu. Sulima construieste in jurul acestui paradox o instalatie din desene, ceramica si sticla de laborator si leaga istoria fungicidului de Pastele Blajinilor, traditie din Moldova in care comunitatile se intalnesc in cimitire, impart mancare si vin. Intrebarea devine una foarte concreta: cum ar putea arata o relatie mai atenta intre ceea ce cultivam, ceea ce bem si organismele din sol care fac posibila aceasta cultura?
Si lucrurile care par sa apartina trecutului continua sa lucreze in prezent. In Survey for a Dormant Orchard (A Few Notes on Land Ownership), Martin Piaček prezinta niste pari de lemn care au fost folositi initial pentru a sustine pomi tineri in livada sa din Rajka, Ungaria. Dupa cinci ani, lemnul a inceput sa putrezeasca, iar parisorii au fost inlocuiti. Recuperati din livada, ei ajung acum intr-o noua structura sculpturala care vorbeste despre masurare, delimitare si proprietatea asupra pamantului. Obiectele nu sunt, deci, desprinse de functia lor anterioara, ci pastreaza in ele timpul in care au fost folosite.
La Annalee Davis, gradina se intersecteaza cu istoria plantatiei, cu memoria coloniala si cu forme de cunoastere transmise intre femei. Pray to Flowers – A Plot of Disalienation porneste de la un proiect in care artista a transformat curtea unei Case a Femeilor din Sharjah intr-o gradina de plante medicinale, cultivata impreuna cu gradinari si membri ai comunitatii. Plantele au fost recoltate pentru ceaiuri, iar semintele au fost pastrate si puse in circulatie. Lucrarea textila care insoteste proiectul aduce laolalta broderie, croset si aplicatii, dar si materiale asociate istoriei si culturii din Barbados. A fost realizata colectiv, impreuna cu femeile care au participat la constructia ei lenta, fir cu fir.
In Earthworks – Invisible Gardens, Mónica de Miranda priveste solul ca pe o arhiva. Nu doar ca materie, ci ca loc in care se pastreaza urmele violentei coloniale, ale luptelor pentru eliberare si ale rezistentei. Pornind de la gandirea lui Amilcar Cabral, agronom si lider anticolonial, artista propune o intelegere a solului ca organism istoric, aflat permanent in transformare. Semintele, corpul, pamantul si memoria se intalnesc astfel intr-o lucrare despre reparare si despre posibilitatea ca ecologia si memoria istorica sa fie gandite impreuna.
Uneori, ceea ce pare „invaziv” este doar o relatie pe care nu am invatat inca sa o privim din toate unghiurile. In instalatia audio The Greatest Forest, colectivul Aterraterra pune in dialog pasari inregistrate in Padurea Mare din Debrecen si in Sicilia. Printre plantele care apar in poveste se afla Phytolacca americana, considerata specie invaziva in multe tari europene. Dar fructele ei sunt consumate de pasari, care ii raspandesc semintele, iar raspandirea plantei este legata si de interventia umana si de transformarea habitatelor. Padurea imaginata de artisti devine astfel mai putin un teritoriu delimitat si mai mult o retea de miscari, hrana, specii si interventii.
O alta lucrare porneste chiar de la o sarbatoare locala. Pentru Triumphal Carriage (Flower Carnival), Alex Bodea a imaginat un car alegoric pentru Festivalul Florilor din Debrecen, construit nu din flori cultivate si aranjate pentru spectacol, ci din plantele salbatice si protejate ale zonei. Pe o parte a desenului apar plantele, iar pe cealalta, o harta taxonomica a lor. Ceea ce de la distanta poate parea o masa complicata de buruieni se transforma, la o privire mai atenta, intr-o forma de viata exuberanta.
Orsolya Gal priveste orasul prin aceeasi lentila a permeabilitatii. Layers of Memory, inceputa in timpul unei rezidente la MODEM, porneste de la harti vechi si desene botanice gasite in biblioteca Colegiului Reformat din Debrecen si urmareste transformarea orasului de la sfarsitul secolului al XIX-lea pana in prezent. Gradinile, terenurile libere si pamantul raman in colaj ca suprafete prin care urmele vietii pot trece, in timp ce cladirile si suprafetele construite devin din ce in ce mai impermeabile. Orasul apare astfel nu ca un plan fix, ci ca o acumulare de urme si relatii care continua sa se transforme.
Pentru Raluca Popa, o rezidenta poate incepe si de la o imagine aparent banala: copaci rupti dupa o furtuna, ramuri suspendate nefiresc intre alte ramuri, trunchiuri taiate si stranse intr-o curte. In My Best, A-Z (after Tuttle), experienta este pusa in legatura cu ideea ca tindem sa interpretam lumea prin instrumentele pe care le avem deja la indemana. Artista revine la desen si construieste 26 de lucrari, cate una pentru fiecare litera a alfabetului, inspirate nu de plante, ci de obiecte si materiale folosite pentru a construi, repara, lega sau proteja: sarma, lemn, panza, ata, tuburi, banda adeziva, cuie. La final, acestea urmeaza sa fie reunite intre paginile unei carti, intr-un „ierbar incomod” al instrumentelor si gesturilor.
Iar daca o gradina poate exista in literatura? Harun Morrison a inceput sa adune descrieri de gradini din romane, poezii si alte texte in timp ce lucra la o gradina comunitara pentru o biblioteca din Marea Britanie. Pentru editia de la Debrecen, arhiva sa de gradini imaginare este citita in limba maghiara de muziciana Adele Mede, care adauga fiecarui text raspunsuri sonore discrete. Readings of a Selection of Fictional Gardens face astfel o trecere continua intre gradina imaginata si cea reala: intre locul despre care citim si locul in care ne aflam.
Intr-o alta lucrare, De Onkruidenier urmareste calatoria unei seminte prin sol, agricultura, migratie, gastronomie si supermarket. On the Same Ribbon: Holding a Seed, Unfolding a Landscape porneste de la ideea ca diversitatea genetica nu este un lucru fix, care poate fi pur si simplu conservat intr-o banca de seminte. Ea continua sa se modifice prin cultivare, adaptare, migratie si practici culinare. Un pumn de faina, o nuca sau o sticla de ulei devin astfel urmele unor istorii mult mai lungi de circulatie si transformare.
Din Yucatan vine o alta forma de a privi intoarcerea la pamant. Suumil Móokt’aan Collective – Valiana Aguilar documenteaza efortul unei comunitati de tineri care se reconecteaza cu teritoriul dupa generatii de deplasare provocata de degradarea solului, monocultura si schimbari climatice. Prin recuperarea unor practici mayase de cultivare, ingrijire a semintelor si a albinelor si prin dezvoltarea unui sistem de agroforestiera sintropica pe un teren folosit anterior pentru monocultura de henequen, regenerarea devine si un proces de refacere a relatiilor: cu hrana, cu cunoasterea transmisa de inaintasi, cu alte specii si cu teritoriul.
Iar in Customers 4.0, PARI feat. Anang Saptoto muta discutia catre relatia dintre cei care cultiva hrana si cei care o cumpara. In timpul pandemiei, Saptoto a fotografiat oamenii care cumparau recoltele unor grupuri de agricultura urbana din Yogyakarta, combinand portretele lor cu imaginile produselor comandate. Catalogul saptamanal de vanzare devine astfel si un spatiu de recunoastere: nu mai vedem doar ce se vinde si ce se cumpara, ci oamenii si relatiile care fac posibila aceasta mica infrastructura alimentara.
Printre aceste lucrari contemporane se afla si The Garden Evening 12, pictura lui Horia Bernea din 1992. Curatoarea Adelina Luft o vede ca pe o piesa care intra intr-un dialog neasteptat de puternic cu celelalte practici din expozitie. O curte domestica, o masa, o lada de plastic, plante si improvizatii recognoscibile dintr-un peisaj est-european compun o gradina cultivata, dar niciodata complet controlata. Este tocmai aceasta familiaritate a imaginii, cu lucrurile ei obisnuite si imperfecte, care o leaga de practicile contemporane prezentate in expozitie.
In loc sa construiasca o poveste despre „natura” din afara ei, Cultivators of Life aduce in acelasi spatiu lucruri care traiesc deja impreuna: plante si oameni, hrana si comert, migratie si seminte, oras si sol, memorie si peisaj. Iar una dintre ideile pe care Adelina Luft le formuleaza in jurul proiectului este ca gradina ne obliga sa acceptam o forma de cunoastere mai putin confortabila: aceea in care nu avem control complet, in care trebuie sa observam, sa incercam, sa gresim si sa asteptam.
Poate ca de aceea expozitia nu se simte ca un inventar de solutii ecologice. Mai degraba, pune la aceeasi masa practici care exista deja si ne invita sa le privim mai atent. Unele sunt foarte vechi, altele sunt experimentale; unele pornesc din arta, altele din agricultura, cercetare, literatura sau experienta comunitara. Impreuna, ele sugereaza ca biodiversitatea nu este doar despre cate specii putem salva, ci si despre cate relatii diferite putem pastra vii.
Cultivators of Life: Growing Seedbeds of Knowledge poate fi vizitata pana pe 31 decembrie 2026, la MODEM – Centrul de Arta Moderna si Contemporana din Debrecen.
Cultivators of Life este un program cofinantat de Administratia Fondului Cultural National (AFCN). Expozitia este un proiect al retelei tranzit.org. ERSTE Foundation este principalul partener al tranzit.org.
Programul nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Administratiei Fondului Cultural National. AFCN nu este responsabila pentru continutul programului sau pentru modul in care pot fi utilizate rezultatele acestuia; intreaga responsabilitate revine beneficiarului finantarii.