De ce joci tenis ?

Ar fi câteva motive și răspunsuri destul de bune la întrebarea asta, nu ? De ce să joci tenis !? În primul rând dacă nu îți place mai bine nu arunca banii pe fereastră. Celelalte motive de să nu … sunt inutile. De ce să joci ? În primul rând pentru plăcerea reuşitei … unei lovituri, unui punct sau a unui partener de joc bun. Nu am de gând să ridic în slăvi un sport sau să îl denigrez mai ales că weekendul acesta am făcut două lucruri frumoase.

Pentru început a fost să iau parte la prima (și sper nu ultima) ediție a Cupei Bloggerilor la Tenis, iar a doua a fost să îmi donez racheta. Nu a fost din invidie, nervi sau legat de vreun alt motiv care să își aibă rădăcinile din #jucamtenis. După acest weekend cu multe meciuri simt nevoia de o rachetă de nivel superior. Ca să nu ne înțlegem greșit, toate rachetele sunt bune în mâinile potrivite. În funcție de ce vrei sa faci … îți alegi o rachetă. Când simți că ai depășit nivelul și vrei să mergi mai departe, schimbi racheta dacă este cazul. Așa se face că am dat racheta (un wilson) mai departe unui domn prins recent de febra tenisului. Pentru început îi doresc să aibă cât mai multe mingi peste fileu. Următoarea rachetă trebuie să o aleg pe sprânceană pentru că am o mână destul de mare … L5 la mâner cred ca ar fi ceea ce caut. Celelalte detalii tehnice vor veni pe parcurs.

Revenind la Cupa Bloggerilor la Tenis, ediția I … aceasta a fost adjudecată, după cum toată lumea știe deja … de către marele maestru 2.0 în a mânui racheta pe teren … Mircea Meșter. După doar două seturi în fața gazdei, Radu Estivan, a reușit să pună mâna pe farfuria trofeu de la HandMade Sister. Meciul a decurs într-un ritm alert iar după un moment de nici prin ATP nu vezi decât foarte rar, cu Mircea Meșter tăvălit puțin prin zgură ca fileul prin făină, același Meșter reușește cumva să îl sucească din glezne pe Radu și să îi activeze o afecține la genunchi. 6-2, 6-2 iar la final Raluca Olaru a fost cea care a reușit să îi despartă pe cei doi.

Până la acest act, pentru mine totul a început cu o mică întârziere. În prima zi, sâmbătă, în mod normal ar fi trebuit să pierd primul meci prin neprezentare, pentru că am întârziat 15 minute. Prin bunăvoința gazdelor, Adrian Țoca și Radu Estivan, dar și a partenerului de grupă … am reușit totuși să mă împiedic glorios … după ce l-am subestimat grosolan pe Mihai Andrieș. Cum adică să mă bată unul care vine cu o rachetă din o-mie-nu-sute-toamna. E, uite că a ajuns cu tancul ăla de rachetă până în semifinale (parcă). `Uite aşa … să mă oftic eu până la capăt. Pot doar să îl felicit pentru performanţă dar data viitoare … nu mai scapă :)) Oricum mi-am spălat rușinea de sâmbătă …. duminică. La 8.50 era doar eu și cu Radu la terenuri. Exact ca în copilărie când vroiam să prind două trei mingi cu antrenorul înainte să vină ceilalți colegi. Din păcate … nu tehnica loviturii ci antrenamentele îşi spun cuvântul întotdeauna … aşa că am reuşit doar să îl încălzesc bine pe Radu pentru finală.

Revenind la faza grupelor … după un început spectaculos în fileu, deja îmi faceam griji cum o sa reușesc eu să trec de toți ceilalți știind că în fața unui alt coleg de grupă nu prea am cum să mă impun atâta vreme cât în meciurile anterioare nu am avut rezultate bune. Așa că am început să îi studiez pe ceilalți colegi de grupă și mi-am mai revenit după ce am văzut câteva trasoare.

Aş fi putut să îi spun cu totul altfel dar … meciul cu Hoinarul 2.0 până la urmă a ieşit cel mai lung meci din grupa albă. Asta pentru că atunci când întâlnesc peste fileu un jucător care nu îmi ridiă probleme mari … încerc să îl ajut, dacă vrea evident, să exerseze cât mai multe lovituri. Dacă dau peste un jucător mai bun decât mine … într-un turneu … tot ce pot să fac este să îl alerg pe teren cât mai mult. Dacă tot mă depăşeşte pot să îl alerg niţel, nu ? Adică să vină la fileu sau să îl incomodez cu nişte ţopăite pe lângă tuşă (aproape ca în meciul din optimi cu Radu Restivan). Nu mă așteptat să trec de Radu și să merg mai departe de optimi. Poate data viitoare reușesc să prind și eu adversari mai buni în optimi, precum ceilalți colegi din grupa albă. Cum a decurs întreagul eveniment … puteți citi aici și aici.

Mai sunt multe de adăugat dar … las pe data viitoare … Poate aşa vin toţi ceilalţi colegi la finală să închinăm un pahar de apă dacă nu de bere. Ruşinică don`şoarelor.

Mulțumirile speciale pentru ediția din acest an a Cupei Bloggerilor la Tenis merg către Aqua Carpatica. Mulțumesc frumos pentru hidratare. Peste 4 litri de apă am băut în prima zi de zbenguială pe zgură. `Că am prins un bronz cu dungi … nu mai contează.

Felicitări  www.treizecizero.ro (aka www.adriantoca.ro) si www.radurestivan.ro pentru organizare. Ne vedem anul viitor !?

Pagina oficială a turneului     Hashtag Twitter   |    Hashtag Facebook   |  Tragerea la sorți   |  Detaliile tehnice   |   Programul de desfășurare  |  Pagina de eveniment FB  | RaduRestivan.ro

Parteneri: Tenis MallEditura PublicaIsostarAQUA CarpaticaSARTO made to MeasureHand Made SisterPescariu Sports & Spa

cupa_800x1000

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *