Două din România

Câte lucruri poți să vezi când colinzi în 4 zile prin România ? Nu foarte multe pentru că multe dintre ele sunt atât de bine ascunse încât sunt greu de atins. Mai ales dacă alegi să străbați România cu mașina și fără să ai obiective precise.

Eu sunt jumătate moldovean – jumătate oltean. Deci nu pot fi acuzat că sunt părtinitor. Ba mai mult … una din școli am terminato în ardeal. No … amu e amu. Pentru că nu pot să zic nimic nici de unii nici de alți. Cu toate acestea sunt câteva lucruri în comun pe care le au fiecare. Mulțimea de panouri maronii. Exact. Acele panouri care te invită să descoperi lucrurile frumoase pe lângă care treci ca berbecul și nu ști că sunt acolo. De multe ori m-am abătut din drum pentru a vedea acele locuri interesante indicate de panouri dar … din păcate la unele dintre ele nu poți să ajungi cu maşina ci pe jos. O mare problemă având în vedere că timpul este dușmanul oricărui călător. Nu am să spun ce alt castel, care de fapt era un conac, nu am reușit să văd pentru că porta era încuiată iar paznici erau doar vreo 6 cuțulandri …

Am să mă mulțumesc să menționez că drumurile din ardeal sunt parcă mai bine gândite decât celelalte iar România este extraordinară … din mașină. Este uimitor și cum Slănic Moldova a crescut în ultimii ani pe lângă urmele lăsate din neglijență. Cu toate că mă așteptam să găsesc o atmosferă nu departe de cea de la Olănești … mulțimea de mașini trase pe dreapta și asaltul fiecărui locșor verde (cam până unde puteai urca cu mașina pe deal) mă face să cred că indiferent de încăpătânarea unora de a nu mișca un deget … locurile deosebite din România au nevoie doar de decență. Da. Nu am văzut nici un maldăr de gunoaie sau vreo grămăjoară de sticle aruncate lângă trunchiul unui copac.

În tot drumul de peste 880 de kilometri, cam cât ai face până în Halkidiki, am mai observat și că cei mai fericiți dintre români pot fi considerați cei care de 10 ani au ales să muncească în străinătate și și-au făcut un rost acasă. O casă, o curte frumoasă … Dar la ce folos ? Mai mult ca sigur că atunci când vin acasă trebuie să îşi întreţină agoniseala cu ceva. Având în vedere că multe zone sunt aproape de zero din punct de vedere economic … mă întreb cât timp le vor lua până vor pleca iarăşi pe undeva. Singura opţiune bună a caselor minunate răsărite peste noapte de la tinerii care au muncit (numai ei ştiu cum) în străinătate … este la pensie. Pe bune. Adică exact în momentul în care nu prea te mai angajează nimeni şi trebuie să trăieşti undeva. Partea cea mai delicată este că trebuie să îţi asiguri un venit minim pentru acele momente. O pensie … cred că este cea mai bună alternativă pentru că altfel nu văd cum să te descurci din agricultură şi să întreţi minunăţiile alea de case. Interesante … nu am ce să spun.

Ştiu că o parte din voi … mai tradiţionalişti aşa … vor spune că moare tradiţia românească odată cu arhitectura nouă adusă de cei tineri care au muncit prin străinătate. Aşa este … se cam duce naibi … Dar obiceiurile nu. Şi odată cu obiceiurile vin din urmă şi tradiţiile şi identitatea. Chiar aşa ciopărţită cum este ea. Mai mult … nu prea văd cum ar putea ei să se stabilească acolo unde au ales să îşi ridice o casă, având în vedere că dacă ar fi ales să muncească în România … cred că ar fi reuşit să îşi ridice un sfert din ceea ce au acum.

Cam atât deocamdată … că altfel ne lungim şi devine plictisitor.

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *