Folkul nu muscă. Folkul te transformă.

Cum să încep eu ca să nu supăr pe nimeni. Ştiţi cum e când începi să lucrezi într-o … instituţie … tot ce scoţi prin taste/gură/ochi lumea începe să îţi atribuie cuvintele personale în scop profesional. O aberaţie pentru cei care se plictisesc groaznic (părerea mea). Eu nu cred că am timp să mă plictisesc. Ba mai mult, aş mai vrea nişte timp dacă se poate. O zi de 25 de ore ar fi suficient. Nu aş vrea să mă plâng aşa cum arată cu deştu` nea Chinezu. În schimb aş vrea să am mai mult timp pentru a asculta şi participa mai des la evenimente ca Alchimia Toamnei. Spun asta chiar dacă m-am procopsit cu o răceală de toată frumusetea. Pe scurt … am făcut cumva şi am reuşit să dau curs invitaţiei lui Marius Matache la concertul Alchimia Toamnei de la Teatrul Excelsior. Ca să fiu eco până la capăt am lăsat maşina în parcare şi cât de cât elegant (cu un sacou adică), am încercat să ajung la eveniment. Am ajuns. Cu ceva întârziere. Dar am ajuns. M-a întâmpinat o domană plasatoare care mi-a recomandat să urc la balcon pentru că în sală mai sunt doar câteva locuri, pe ici pe colo (deci riscam să stau lângă vreun colos ceva de prin lumea folkului și nu aș fi vrut să îi stric seara cu prezența). Fiind pentru a doua oară în viață la un spectacol de folk … tind să cred că mă pot încadra liniștit în categoria susținătorilor muzicii folk. Prima experiență a fost pe la inceputul anilor 2000 la o ediție a festivalului Om Bun (parcă). Îmi aduc aminte de câteva nume pe care le regăsesc si astazi prin diverse spectacole. Cei drept puține la număr. Pe alții îi văd prin sală printre spectatori. Mă bucur să îi revăd după atâția ani.

Dacă ar fi după mine, cu toate că cei doi îşi doresc altceva, aş vrea să mă întâlnesc mai des cu ei şi în alt ambient. Mai relaxant, cam o dată pe săptămână. Deşi atmosfera a fost cu multe grade peste cea de afară (cel puţin în timpul spectacolului), statul pironit în scaunul de teatru e monoton. Au fost câteva momente în care aş fi vrut să fi fost în picioare şi să mă exprim mai liber decât din şezut. Ştiu că domnul Make (cu aprobarea dânsului, sper) a avut şi alte abordări la activ cu Alchimia Toamnei, pe care nu le-am onorat (ruşine să îmi fie). Dar de data aceasta m-a convins însă că merită, cel puţin din când în când, să îţi decorezi singurătatea cu ceva frumos. Nu sunt critic şi nici nu vreau să fiu, aşa că tot ce pot este să recomand un consum regulat de Alchimia Toamnei. Mai departe de ce a fost la Teatrul excelsior, aştept să le văd planurile pentru 2014 😀 Şi mai ales cum evoluează acest concept de alchimie în muzica folk românească. Inevitabil ar trebui să urmeze o alchimie pentru fiecare anotimp, nu ? O provocare destul de mare pentru orice artist sau poet (cu sau fără chelie).

O altă surpriză plăcută, pentru un neavizat în ale folkului, a fost întâlnirea cu stilul plin de personalitate al lui Liviu Nechita care cântă cam așa.

Cât despre domnul cu Alchimiei Toamnei …

Alchimia Toamnei este un spectacol de muzică folk (Marius Matache) pe versuri de Sorin Poclitaru.

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *