O hoinareală până în Corfu

Cea de-a doua destinație pe care eu o văd ideală pentru o hoinăreală de vară prin Grecia, după Rhodos, este Corfu.  Cu toate că este destul de departe Rhodos-ul și ești tentat să spui din prima Corfu, merită să încerci măcar, dacă nu să și ajungi prin Rhodos, măcar la început de sezon când tarifele sunt mai accesibile. Din păcate vremea pe acolo nu este atât de bună ca în alte destinații și eu aș alege mai degraba o săptămână toamna decât primăvara. Cel puțin din consideretul temperaturii apei dar și a aerului (dimineața-seara).

Drumul până în Corfu

Pentru puturoși și comozi este foarte simplu. Avion și ai terminat deranjul. Pentru cei care caută un pic de aventură și au timp (și ceva bănuți) de cheltuit pe alte mici escapade până în Corfu, există mașina personală. Autocarul nu îl recomand pentru că … mai bine mergi direct cu avionul și te scutești de o grămadă de timp chinuit între două rânduri de scaune.

Drumul până la Sofia a fost destul de ușor de urmărit pe aplicația gratuită MapFactor. Funcționează perfect. De fapt cu jucăria asta gratuită m-am plimbat peste tot în Grecia fără probleme. Însă  trebuie să fi atent pe unde vrea să te ducă în rutele prestabilite dar și în cele găsite pe ultim moment. În mare … nu m-a dat jos de pe autostradă la bulgari ca să merg pe un drum paralel cu autostrada … din motive numai de el știute. Data trecută sistemul de navigație de la Nokia (Ovimap parcă) ne-a făcut surpriza să ne înghesuie pe un drum pe unde nici poliția cred că nu avea curajul să treacă. Revenind pe autostradă, în apropiere de Sofia eu am ales să ocolesc prin partea de nord și nu prin Sud. Este o alegere mai rapidă și te scutește de câteva intersecții întortocheate sau alte semafoare aiurea. Până am ieșit din Bulgaria a durat ceva dar am avut noroc să nu fiu tras pe dreapta, verificat până și la ventilul de la roată s.a.m.d.  Cel mai mult m-am ferit însă tot de români, mai ales că un binevoitor (nu îi dau numărul de înmatriculare sau imaginea cu mașina) s-a cam grăbit spre secția de donat organe. Nu i-a mers însă și … trăiește. Data viitoare însă s-ar putea să nu mai am reflexele atât de agere și … între mine și tine ia ghici ce aleg !?

Odată trecut de frontiera cu Grecia, drumul până în Thessaloniki a fost mai mult o joacă. De fapt aici este și cea mai bună opțiune de a rămâne peste noapte ca să nu forțezi nota dar și să te poți bucura (ca șofer cel puțin) de următorul sector de drum (SF pentru mine deocamdată). Ca și relaxare după un drum destul de lung, prin Salonic eu aș alege să mă plimb dimineața și nu seara, din mai multe considerente. În primul rând aerul este ceva mai plăcut dimineața, în plus poți pleca la drum mai relaxat după o tură de văzut orașul, dimineața nu mai este înghesuiala tradițională la cafele și alte giumbușlucuri etc. Aș adăuga că oricum seara când ajungi ești mai mult rupt decât vesel așa că o cameră la un etaj peste 5 lahotel este binevnită. Dacă mai este îndreptată și cu geamurile spre răsărit, este minunat. În Thessaloniki am băgat cornu în pernă la Rotonda Hotel (eu și alți 10-15 români în tranzit). Este un hotel suficient de bun pentru o nopate de tranzit și cam atât. Pentru un city break nu l-aș recomanda cuiva drag.

Thessaloniki – Igoumenitsa este pentru mine cel mai frumos drum pe care am mers cu mașina de când mi-au permis polițiștii să conduc. Deci este clar din capul locului că nu am mers pe multe drumrui prin lumea asta :) dar … cu prima ocazie aș merge mult mai relaxat. Drumul merită parcurs dar cu viteza indicată pe acolo că sunt destule radare exact în locurile în care te aștepti mai puțin.

O părticică din drum …

Acum, dacă nu vă grăbiți prea tare eu v-aș recomanda (dacă insistă și doamna de lângă voi) să mai pierdeți o noapte pe drum la Meteora. Recomand o noapte aici pentru că urcatul și plimbatul pe la mănăstiri cât și peisajul deosebit este mai plăcut în lumina dimineții, până în cea de la ora 12. După amiaza s-ar putea ca aerul să devină cețos de la căldură și umezeală și la revedere peisaj. Nu tot, cel puțin o parte. Cazare găsiți aici la tot pasul dar cea mai bună alternativă rămâne tot cea făcută de acasă.

De ce să te abați destul de mulți kilometrii de la drum până aici, chiar dacă nu ești mai religios din fire ? Măcar din simpla curiozitate de a vedea cum au construit mănăstirile astea fix în vârf de bolovan dar și pentru imaginea panoramică deosebită. În plus, pentru cei cărora le place să conducă mai mult decât să se plimbe pe jos într-o vacanță, acum e momentul să te bucuri de mașină în afara autostrăzii.

 

Igoumenitsa – Kerkira este cea mai simplă si mai relaxantă porțiune din tot drumul. După ce pui mâna pe un bilet dus-întors (cu o reducere semnificativă dacă îl iei de la fața locului, fără rezervare, cu dată deschisă de întoarcere, deci plătit integral în avans, cash) și după ce te înghesui cumva cu “trocariciul” tău pe bărcuță … tot ce mai trebuie să faci pentru urmatoarele ore este să îți ții bine pălăria și să te bucuri de o plimbare interesantă.

Plimbarea asta frumoasă, pe puntea superioară, cu vântul care îți bate în plete, cu o imagine fantastică în fața ochilor și cu soarele … e .. soarele este exact cel mai neprietenos acum. Nu mai spun că prăjește tot ce prinde că nu are rost, în schimb nu recomand partea din spate, sau lângă gurile de evacuare a noxelor de la motor. S-ar putea să te dai jos mai negru decât te-ai urcat.

 

La coborâre, cu tot cu trocariciul din dotare, NU sări pe prima benzinarie care îți iese în cale. De obicei va fi mai scumpă decât următoarea. Regula nu mai este valabilă pentru a doua sau a treia benzinărie întâlnită. Cel mai bun preț la carburant pe care l-am găsit în Corfu este la prima benzinărie mare din drumul spre Paleokastrita din Kerkira … pe dreapta, evident.

 

Cum am experimentat eu Corfu … o să vă spun data viitoare.

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *