Tunisia. Impresii de călătorie.

După Antalya … unde am descoperit toată crema hotelurilor și a distracției de la turci, anul acestea am avut ocazia să pun piciorul pentru prima oară şi pe pământ african.

Pentru acest lucru le mulţumesc celor de la Kartago pentru oportunitate şi profesionalism.

Deși inițial aș fi vrut să nu împart această poveste în mai multe episoade … am constatat la final că am un pomelnic consistent. `Așa că am să încep rând pe rând să desfac experiența mea africană pe înțelesul tuturor.

Nu am fost undeva extraordinar de departe ci în cea mai accesibilă destinație pentru Europa, Tunisia (din punctul meu de vedere). M-a surprins plăcut.

După un zbor de două ore și jumătate (plus întârzierea de rigoare din acea zi de pe Otopeni), am ajuns noaptea … deci foarte multe din Tunis nu am reușit să văd și să experimentez.

În schimb am simțit că noaptea este destul de rece. Deci nu ar strica o haină mai groasă prin bagaje pe undeva când vi aici (chiar dacă Sahara este la o aruncătură de băţ).

Aeroportul din Tunis … nu este unul ieșit din comun, chiar simplu și ușor de străbătut prin punctele de control. Singura nemulțumire a fost legată de confuzia vameșilor, deja clasică, cu Budapest în loc de Bucharest. Deși `domnu vameș … se uitase în pașaport și cred că știe să citească … m-am mulțumit să-i arunc doar un zâmbet ironic și am trecut peste, mai ales că după mine mai așteptau alți pasageri din “Budapest”.

Cu bagajele în schimb am avut o surpriză foarte placută. Au ajuns pe bandă înaintea mea. Lucru pe care nu l-am întâlnit până acum la un alt aeroport. Din păcate, la întoarcere, pe aeroportul românesc, bagajele au ajuns la un alt terminat decât cel la care trebuiau să ajungă. Asta pentru că zborul de întoarcere în București se face cu escală la Cluj. La fel se întâmplă și cu zborul de la Cluj în Tunis … cu escală la București.  În această situație este o procedură foarte hazlie. Ieși din terminal însoțit și pe urmă, doi câte doi se intră într-un alt terminal pentru recuperarea bagajelor. O distracție foarte interesantă.

Starea de spirit

Având în vedere evenimentele relativ recente mă așteptam să găsesc o stare de tensiune cu militari sau/și polițiști la fiecare intersecție. Nu este în totalitate așa.

Întradevăr, am zărit în Hamamet, prima localitate în care am ajuns, la două-trei intersecții, polițiști înarmați. Nu cu pistol, ci cu armă. Știu, nu este o imagine tocmai îmbucurătoare dar … s-ar putea ca prezența lor acolo în acel moment să nu fi avut nici un fel de legătură cu starea de fapt din această țară. Mai ales că nu am mai zărit pe nicăieri polițiști înarmați până în dinți.

Later edit: polițiștii despre care spuneam mai sus i-am zărit în mai multe locuri, dar prezenţa lor este destul de rară.

În plus turismul este foarte important pentru tunisieni … așa că nu prea își permit să incomodeze acest domeniu pentru că le aduce foarte multă valută (turismul din câte am înțeles este cam 8 % din PIB, deci … ).

Dar să revenim la gânduri mai pașnice și să rămânem pentru moment tot în Hammamet, pentru că aici … veți avea parte de o surpriză românească, pe lângă plaja cu nisip fin și marea … incredibilă.

În Tunisia bazele turismului au fost puse de un român bogat pe bume George Sebastian. Acesta şi-a construit, în 1927, o vilă în stil arab în Hammamet, renumită pentru arhitectura sa deosebită.

Miliardarul român era celebru prin petrecerile pe care le organiza în vila sa din Tunisia, la care erau invitate numeroase personalităţi din toate colţurile lumii.

Mulţi oameni înstăriţi ai locului i-au urmat exemplul şi astfel Hammamet a devenit staţiune turistică.

În prezent, vila românului este parte a Centrului Cultural Internaţional şi poate fi vizitată.

Cum e cu deplasarea

Sunt mai multe variante de deplasat prin Tunisia. Cea mai larg răspândită este taxiul, indiferent că este local sau turistic și pe românește … “luajul”. Pe acesta din urmă nu l-am încercat … să spunem doar din motive de siguranță. Am o înfățișare tipică de european și … na` Am un lipici la probleme ceva de speriat.

În cazul taxiurilor, chit că este local sau turistic, ar trebui obligatoriu să ceri înainte de a te urca în mașină să mergi cu ceasul pus sau contorul pus. Altfel îți iei o țeapă de nu mai ai nici de unde bea apă.

Pentru excursiile mai lungi, gen de o jumătate de zi sau chiar o zi este bine totuși să negociezi înainte cât să îi dai taxiului turistic, subliniez turistic, nu de pe stradă oricare taximetrist care vă face cu ochiul. Cea mai bună obțiune ar fi să rugați un reprezentat al agenției de turism prin care ați ajuns în Tunisia să vă facă rost de așa ceva sau de o altă modalitate de transport bună. Dacă sunteți într-un grup de 5-7 oameni … 200 de dinari pentru o zi de stat după voi pe unde vreți să mergeți, chiar și la 150 – 200 de km distanță de hotel, este un tarif corect. Ar veni cam 30 de dinari pe cap de babuin.

Acum … ca să nu ne plictisim … vă aştept şi mâine pe blog pentru mai mule amănunte picante şi presărate cu nisip saharian.

Nu închei până nu vă spun și hotelurile în care am stat … în caz că aveți nevoie de recomandări.

Primul hotel a fost El Mouradi Hammamet, un hotel perfect pentru un concediu de vară.

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *