Bănci, taxe şi alte șmecherii

Oricât de mult ai dorii să eviţi o relaţie cu lumea bancară, în ziua de astăzi … este invevitabil. Cred că nu contestă nimeni acest fapt.

Relaţia mea personală şi directă cu lumea bancară a început de la vârste fragede. Nu printr-un credit ci cu un card, normal, de debit, pentru că aveam nevoie să nu mă car cu bani cash la facultate la Sibiu. Așa că am trecut pragul celei mai apropiate bănci. La acea vreme câștigătoare a fost BCR.

Pentru o perioadă am fost mulțumit. Până când statul la coadă pentru o hârtie cu care să merg la casă să depun bani în cont, mi-a ajuns.

Așa am decis să schimb banca și să trec în barca ING. Deși la început s-au adresat doar companiilor, cel puțin așa îmi aduc aminte, cred că am fost printre primii lor clienți din publicul larg. S-ar putea să mă înșel, dar ce știu eu, nu?

Am început această scurtă povestioară pentru că, după mulți ani împreună, fericiți, recent am fost surprins să constat că am un bir în plus pe cap din partea lor. Nu vă imaginaţi acum la mii de lei. Nu. Doar un leu.

Un leu per fiecare tranzacţie care nu este purtătoare de taxă suplimentară, cum ar fi transferurile către altă bancă. Nasol moment. Atât pentru mine cât mai ales pentru bancă pentru că și-a pierdut din credibilitate. Și s-ar putea din păcate și din clienți.

Spun asta pentru că dacă aduni câte tranzacți efectuezi lunar prin sistemul online de administrare al banilor tăi (dacă ai așa ceva) sunt siur că ajungi la o medie de 10 permutări dintr-o parte în alta. Hai să presupunem o medie de 10 fâțâieli dacă nu e chiar așa sau e mai mult. Asta înseamnă 10 lei pe lună, doar taxă de fâțâială a banilor tăi și 120 de lei pe an. Doar taxă. La care se mai adaugă restul taxelor. Cea pe care sigur o vei plăti este cea de administrare de cont, care pe an nu este mai mare decât cea amintită anterior.

Acest lucru se petrece la un cont profesional. La conturile personale lucrurile rămân neschimbate, cu aceiași dobândă minusculă.

Întrebarea firească, din partea mea, la o astfel de veste este următoarea: Da` de ce să îți ofer eu ție pe an … bancă scumpă și dragă … o zi de snowboard, cu tot cu pauza de cafea, în Austria pe ghețar ? (skipass+transport până la ghețar+pauza de cafea). De ce ?  Nu-i suficient că îmi subvenţionez home bank-ul ? Oricum am mai avut și alte cheltuieli suplimentare, recunosc. Am mai scos bani cash şi de la ATM-urile altor bănci. Să-mi fie cu iertare. Nu-i suficient taxa de administrare a contului ? Nu-i suficient că îmi reţi din bani de fiecare dată când retrag cash de la bancomat ? Nu+i suficient că îmi iei şi taxa de administrare card ? Poate că mai sunt și alte chesti de care nu-mi aduc eu aminte acum prin care îmi mai scapă câte un leu le ici pe colo în buzunarul tău.

Pentru că nu este banca lui Patriciu … nu pot să spun decât … ruşine domnu` Mişu, vrei să vă fac cadou pe an o zi de distracţie în Austria, doar aşa de kiki miki, trei lei ridichea.

Nu tu o poveste lacrimogenă de ce a trebuit să ajungi la aceast moment, nu o explicaţie … nimic, niente, nada, oha.

Păcat. Mi-ar fi plăcut să văd că dacă tot dau nişte bani aiurea şi forţat, măcar cineva acolo a transpirat tot ca să facă un mesaj ceva mai răsărit decât cel primit.

În fine. Să zicem că vă fac eu cinste cu o cafea, două pe lună şi îmi păpaţi şi ziua mea de ski în Austria.

Dar acum, ce-i de făcut ? Să renunți la o bancă doar pentru că își bagă mâna adânc în buzunarul tău ? Sau să rămâi și să încerci să îi dai peste mână cum poți ?

Mutatul cu tot cu purcel, cățel și soacră la alți șmecheri înseamnă un efort destul de mare și costisitor.

Pe tine cum te tratează banca ta ?

PS: Singura soluţie la care am ajuns este să fentez taxele cum pot mai bine. În afară de acest incident neprevăzut şi neplăcut, sunt mulţumit de banca mea. Dar când nu se mai poate … adios amigos.