Ce să (nu) faci cu mâinile când eşti la televizor

A trecut ceva vreme, multă rău mai exact, de când nu am mai deschis televizorul acasă. Poate pentru că nu mai am timp să îl petrec în faţa sticlei. Sau poate pentru că îmi iau doza de „tembelizor” la muncă unde îmi bâzăie în cap, cel puţin 6 ore pe zi, două televiziuni „isterice”. Nu tot timpul dar … pe aproape.

Aşa că este inevitabil să nu observi ticurile crainicilor.

Unul dintre cele mai frecvente, care mi-a pleznit retina într-un mod barbar, este cel legat de mâini.

În opinia mea, neautorizată, obiceiul de aţi plimba mâinile pe pupitru în timpul unei prezentări este un lucru bun … Nu eşti static, plictisitor şi dai un pic de viaţă prezentării … eşti mai uman, nu doar un cap vorbitor.

Dar, în celelalte cazuri … când te plictiseşti de plimbat mâinile în acelaşi mod de „n” ori pe zi … ce poţi să mai faci cu mâinile ?

Să le ridici şi să faci mişcări ample … nu cred că este recomandat. Eşti catalogat agresiv. Să arăţi cu degetul spre cameră … eşti ameninţător … Să dai din mână în ritmul în care vorbeşti … eşti roboţel şi adesea asociat cu „ceaşcă” … iar lista continuă …

Totuşi, ce fac prezentatorii şi crainicii de ştiri cu mâinile când stau pironiţi pe scaunele alea 2, 3, 4 ore ? Capătă ticuri.

Cel mai bun exemplu pe care vi-l pot da este de la … A3.

Nu sunt expert în prezentări de tembeliziune, dar gesturile prezentate mai jos spun altceva decât vorbeau ei acolo.

Ar mai fi un gest pe care nu l-am prins acum, dar … mai este timp.