DISCO ’89: Viața și moartea Mihaelei Runceanu, subiectul a două spectacole la Teatrul Apollo111

Catinca Drăgănescu și Gabriel Sandu semnează două puneri în scenă
despre celebra artistă

Teatrul Apollo111 anunță DISCO ’89, o serie de spectacole care prezintă mai multe viziuni asupra vieții și morții uneia dintre cele mai populare artiste din România comunistă: Mihaela Runceanu. Catinca Drăgănescu și Gabriel Sandu vor pune fiecare în scenă câte un spectacol, propunând abordări diferite, dar construite în jurul legendei care înconjoară personalitatea și finalul tragic al cântăreței, încă învăluit în mister și teorii ale conspirației. Seria DISCO ’89 este bazată pe o cercetare de peste 3 ani. 

„Cele 7 morți ale Mihaelei Runceanu” de Catinca Drăgănescu va avea premiera pe 23 & 24 septembrie. Rolul principal este jucat de actrița Oana Pușcatu, iar distribuția este completată de Cristina Drăghici, Silvana Negruțiu, Vlad Galer și István Téglás. Gabi Albu și Marius Nițu semnează scenografia, iar Ana Cârlan proiecțiile video. Muzica spectacolului este creată de muzicianul Xenti Runceanu, verișorul Mihaelei Runceanu, și va include și cele mai cunoscute refrene ale acesteia. Biletele pentru premieră au fost puse în vânzare online. 

Pornit de la interviuri și materiale documentare, spectacolul reprezintă o imaginare din multiple perspective a ultimelor zile din viața Mihaelei Runceanu. Fiecare personaj deține o parte de adevăr, nimeni nu cunoaște ȋnsă ȋntregul. Spectatorul este invitat să-și construiască propria versiune asupra felului ȋn care s-au desfășurat evenimentele de-a lungul unui voyaj ȋn măruntaiele universului optzecist, pe acorduri de Mihaela Runceanu.

Al doilea spectacol din seria DISCO ’89, „O istorie plină de speranță a Mihaelei Runceanu”, semnat de Gabriel Sandu, propune o revizitare a vieții și morții solistei, prin perspectiva ambițiilor și viselor sale, de la fata cu voce caldă din Buzău, la solista de prim calibru din ultimii ani de viață. O incursiune în lumea interioară a Mihaelei Runceanu, așa cum poate fi ea înțeleasă în urma unei documentări întinse pe durata a trei ani. Show-ul îmbină elemente de muzical și teatru documentar, generând o structură dinamică, hibridă, poetică, unde investigația jurnalistică și ficțiunea se întâlnesc pentru a acoperi golurile lăsate de istorie. Spectacolul este rezultatul congruanței dintre două generații de artiști, a celor formați în era comunismului târziu și a celor produși de capitalismul tânăr, propunând astfel o dezbatere contemporană necesară asupra trecutului și moștenirii insuficient chestionate a acestuia. „O istorie plină de speranță a Mihaelei Runceanu” va avea premiera în luna noiembrie 2021, iar biletele și mai multe detalii despre echipa artistică vor fi disponibile la începutul lunii octombrie. 

Catinca Drăgănescu despre „Cele 7 morți ale Mihaelei Runceanu”:

Această poveste spune ceva foarte neliniștitor despre noi și toate ȋntrebările pe care refuzăm să ni le punem. Cred cu tărie că am făcut o pace surdă cu trecutul, o pace falsă, ipocrită și asurzitoare, deformatoare de istorie și conștiință, care nu ne onorează. E o temă care mă macină și la care mă ȋntorc recurent, iar pentru mine, povestea Mihaelei Runceanu vorbește ȋn acceași măsură despre ea, cât și despre noi. Documentarea acestui caz nu are cum să nu revolte. Pare a fi o reprezentare perfectă a devizei pe care Lucian Pintilie o atribuie regimului ceaușist: “joacă jocul!”. Totalitarismul ca joc, dictatura ca și convenție socială, minciuna care devine mai reală ca realul și muzica, arta ca balsam vindecător, ca spațiu de expresie și evadare dintr-o realitate falsificată. Nu știm cine e vinovat, dar cumva suntem toți. Mihaela Runceanu a murit. Trăiască Mihaela Runceanu! Pentru mine, acest spectacol este despre cât de mult ȋmi doresc să nu ne mai fie frică.

Gabriel Sandu despre „O istorie plină de speranță a Mihaelei Runceanu”:

Dezideratul meu prin „O istorie plină de speranță a Mihaelei Runcranu” este să redau memoriei Mihaelei Runceanu ceea ce i-a fost luat prin mass-media: decența, intimitatea, dreptul la o reprezentare justă și nu în ultimul rând speranța. Din păcate, niciun spectacol sau niciun film nu-i mai poate reda viața în totalite, dar atât timp cât ne-o amintim și îi spunem povestea mai departe, ea continuă să trăiască. De Mihaela Runceanu sunt fascinat încă din adolescență și mi s-a părut o idee puternică să (re)construim (sau chiar să deconstruim) povestea ei, să redăm, prin teatralitate, o altă perspectivă decât cea unilaterală, a morții ei violente, cu care am fost intoxicați în media ultimilor 30 de ani. Lucrul ăsta nu se putea realiza decât printr-o documentare extinsă, care a constat în zeci de interviuri cu oameni care au cunoscut-o, prieteni, colaboratori, foști elevi, am fost la Buzău, unde l-am cunoscut pe tatăl Mihaelei, pe domnul Runceanu, am stat vreo două zile și într-un birou fără ferestre de la Judecătoria București unde am studiat dosarul crimei ei, care m-a lăsat fără cuvinte.

Mai multe detalii vor fi comunicate pe pagina de Facebook a Teatrului Apollo111 și pe cea de Instagram.