VENOM: SĂ FIE CARNAGIU”

Tom Hardy revine pe marele ecran ca protectorul letal, unul din cele mai grozave şi complexe personaje ale MARVEL. Regizat de Andy Serkis, filmul îi are de asemenea în distribuţie pe Michelle Williams, Naomie Harris şi Woody Harrelson, în rolul personajului negativ Cletus Kasady/Carnage.

Columbia Pictures prezintă în asociere cu MARVEL o producţie Avi Arad / Matt Tolmach / Pascal Pictures, Venom: Să fie carnagiu, avându-i în distribuţie pe Tom Hardy, Michelle Williams, Naomie Harris, Reid Scott, Stephen Graham şi Woody Harrelson. Regia Andy Serkis. Produs de Avi Arad, Matt Tolmach, Amy Pascal, Kelly Marcel, Tom Hardy, şi Hutch Parker. Scenariul de Kelly Marcel. După o poveste de Tom Hardy şi Kelly Marcel. Pe baza MARVEL Comics. Producători executivi sunt Barry Waldman, Jonathan Cavendish şi Ruben Fleischer. Director de Imagine este Robert Richardson, ASC. Designerul Producţiei este Oliver Scholl. Editori sunt Maryann Brandon, ACE şi Stan Salfas, ACE. Supervizor Efecte Speciale este Sheena Duggal. Costumier este Joanna Eatwell. Muzica de Marco Beltrami. 

BĂIATUL ÎNTÂLNEŞTE SIMBIOTUL …

Când i-am întâlnit ultima dată pe Eddie Brock şi pe Venom, ambii jucaţi de Tom Hardy, cei doi formaseră o alianţă dificilă. La filmul artistic Venom, audienţa a fost emoţionată să vadă pe ecran rolul aşteptat demult ilustrat de MARVEL Comics. Filmul, care a obţinut peste 856 milioane USD la nivel mondial, îi prezintă pe Eddie, reporterul perseverent, dar egoist, şi Venom, simbiotul extraterestru care se stabileşte în corpul lui Eddie, se bazează unul pe celălalt pentru a supravieţui: Eddie poate face mult mai multe împreună cu Venom, iar Venom trebuie să se lase dominat de simţul de justiţie morală fin ajustat al lui Eddie. Ei sunt de acord că au nevoie unul de celălalt … dar nu trebuie să le placă asta.

“Este o plăcere să joc două părţi diferite ale unui psihic, deoarece Venom şi Eddie sunt un singur personaj pentru mine,” spune Hardy. “Ei se diferenţiază doar prin faptul că unul este monstru şi celălalt este Eddie, dar sunt limitaţi întotdeauna la un singur individ.”

“Evident, există pericol şi neîncredere la început, dar au învăţat să trăiască împreună,” spune producătorul Avi Arad. “Devine o convieţuire complicată. Codependenţa lor îi forţează să stea împreună, chiar dacă nu se înţeleg. Trebuie să ajungă la un consens.”

Într-adevăr, în Venom: Să fie carnagiu, această convieţuire neconsolidată începe să se destrame. Bineînţeles, există încă aspecte pozitive … Eddie i-a spus lui Venom că poate să rupă capetele băieţilor răi, iar simbiotul îndeplineşte 100% această permisiune, numindu-se el însuşi Protectorul Letal şi molfăindu-i pe răufăcători în aplicarea justiţiei … iar cariera lui Eddie este în mod clar în dezvoltare, obţinând ultimul interviu definitoriu pentru carieră cu ucigaşul în serie Cletus Kasady. 

Dar în ciuda tuturor acestor lucruri, încă îşi fac şicane unul altuia – şi ciondăneala lor constantă se dezvoltă până când se transformă în final într-o bătălie violentă de nebuni, atunci când încearcă să determine cine pe cine aruncă din apartamentul şi din corpul pe care-l împart. Atât Venom cât şi Eddie sunt hotărâţi să determine dacă, de fapt, au nevoie unul de celălalt. 

“Filmul este o poveste de dragoste – dar nu povestea de dragoste la care te-ai putea gândi,” spune Andy Serkis, care regizează Venom: Să fie carnagiu. “Este vorba în foarte mare măsură despre relaţia extraordinară dintre simbiot şi gazdă. Orice poveste de dragoste are capcanele ei, punctele ei forte şi punctele slabe; în mod cert, relaţia dintre Venom şi Eddie provoacă probleme şi stres, şi aproape că nu se suportă unul pe celălalt. Dar trebuie să fie împreună – nu pot trăi unul fără celălalt. Aceasta este prietenia – dragostea – lucurile despre care este vorba în relaţii.”

Pentru Serkis – care ca actor a lucrat cu artişti de performanţă pentru a crea unele din cele mai memorabile personaje din ultimii 20 de ani, inclusiv Gollum din Lord of the Rings, Caesar din Planet of the Apes, şi Supremul Lider Snoke din Star Wars – vizionând primul film Venom în calitate de cinefil, a simţit un fel de mândrie profesională şi admiraţie. “M-am gândit că Tom a jucat extraordinar. A fost chiar pe ideea mea – creând personaje prin utilizarea CG,” spune el. “Când m-a sunat Tom, spunându-mi că el crede că ar fi grozav dacă aş regiza continuarea şi cerându-mi să mă alătur echipei, cred că a făcut asta pentru că dorea un regizor care ar putea să-i păstreze performanţa, traducând-o într-un tărâm al efectelor vizuale, cu un anumit grad de autoritate din experienţa în acest sens. Ne-am intersectat ca actori atât de mulţi ani, şi a fost minunat ca în sfârşit să am şansa să lucrez cu Tom.”

“Andy a petrecut mulţi ani atât în faţa camerei, cât şi în spatele ei. El face capturi şi animaţie de performanţă şi înţelege povestea şi nuanţele şi paleta vocală,” spune Hardy. “Este un actor mare, un regizor mare şi în acelaşi timp un om decent. A fost perfect pentru regizarea acestui film şi a făcut o treabă uimitoare.”

Hardy este dedicat fiecărui film pe care-l face, dar în acest film a dus această dedicare la un alt nivel: primeşte primul credit pentru scrierea unui film artistic din cariera sa, scriind povestea cu Kelly Marcel, care de asemenea a scris scenariul. “Tom este o forţă creatoare cu o minte sclipitoare pentru naşterea ideilor, prin urmare colaborarea cu el la povestea pentru Venom: Să fie carnagiu a fost un timp petrecut într-un mod într-adevăr distractiv şi interesant, deoarece totul era posibil pentru aceste personaje pe care le-am dezvoltat,” spune Marcel. “Tom a lucrat neobosit pentru a scoate la lumină această poveste, atât la dezvoltare, cât şi la punerea în scenă. Ştim cu toţii cât de talentat este pe ecran, dar sunt foarte nerăbdător ca oamenii să vadă cât de sclipitor este şi în spatele ecranului.”

Povestea scrisă de Hardy şi Marcel captează psihologia situaţiei. “Eddie şi Venom trăiesc împreună de ceva vreme, împărţind acelaşi corp. Se cunosc unul pe celălalt în interior şi în exterior, literal. Şi ca în orice situaţie de convieţuire, punctele slabe încep să devină evidente pentru celălalt,” spune Marcel. “Au fost forţaţi de circumstanţe să stea la un loc şi acest film adresează întrebarea dacă doresc să salveze relaţia sau să meargă pe căi separate. S-au unit doar ca urmare a împrejurărilor sau sunt făcuţi să trăiască împreună?”

Serkis spune că Eddie şi Venom ar putea fi o pereche făcută în iad – dar cu toate acestea sunt o pereche. “Sunt Jekyll şi Hyde,” explică el. “Eddie este mai degrabă arogant, crezând că viaţa îi datorează o favoare. Venom este complet opus, fără filtru şi spunând tot ce-i vine în minte. Şi sunt prinşi la un loc. De la întâlnirea din primul film au trecut şapte ani; s-au săturat unul de celălalt şi abia aşteaptă să se separe.” 

Pentru producătorul Matt Tolmach, motivul pentru care Venom se conectează cu audienţa este o combinaţie de factori – puţin din îndeplinirea dorinţelor, o motivaţie complexă şi o potrivire perfectă a actorului cu personajul. “Există întotdeauna ceva amuzant şi periculos despre personaje, care forţează partea întunecată. Vrei să poţi face exact ce face Venom,” spune el. “Dar Venom are şi un cod. În unele moduri, el devine o conştiinţă pentru Eddie – uneori, Eddie joacă repede şi pierde din vedere adevărul, dar Venom are un simţ al realităţii adevărului foarte bun. Şi când combini asta cu Tom Hardy şi cu această dinamică incredibilă pe care a creat-o Tom între sine însuşi şi acest alter ego extraterestru, este foarte distractiv să vezi un bărbat în război cu sine însuşi.”

Este vechea poveste – un om şi un simbiot extraterestru pot împărţi un apartament (şi un corp, pentru care acesta contează) fără să se înnebunească unul pe celălalt? (Răspuns: nu.) 

“Argumentul din apartament este unul din primele lucruri pe care le-am filmat,” spune Serkis. “Timp de doi ani, ei doi au trăit un soi de viaţă împreună în apartamentul lui Eddie, şi el s-a săturat şi a obosit să-şi vadă apartamentul murdărit permanent. E ca şi cum ar trăi cu un copil mic supradimensionat asupra căruia nu are niciun control.”  

După despărţirea lor epică, totuşi, devine clar că niciunul nu va continua pe cont propriu. Atunci când o parte din simbiot sare în Cletus Kasady în momentele dinaintea execuţiei acestuia, ucigaşul în serie devine gazdă pentru Carnage, un urmaş chiar mai mare, chiar mai mortal şi mult mai rău intenţionat al extraterestrului, întruchipare crudă a răului pur. 

“Carnage este cel pe care-l aşteptau fanii, făcându-şi în sfârşit debutul pe marele ecran,” spune Arad. “Acesta este ultimul adversar al lui Venom, mai puternic şi mai violent în orice privinţă. Nu este de ajutor faptul că ucigaşul în serie Cletus Kasady este gazda lui Carnage, intensificând ideea lui maniacă despre lume în ceva incredibil de sinistru. În benzile desenate, Carnage este progenitura lui Venom – ‘fiul’ său, dacă doriţi – ceea ce face conflictul dintre ei mult mai profund.”

“Carnage constituie o parte atât de mare şi cel mai îndrăgit răufăcător din universul Venom,”  spune Marcel. “Legat de Cletus, formează împreună o maşină de ucis psihotică, periculoasă şi bolnavă.”

Kasady – ucigaş înainte de a căpăta puterile lui Carnage – nu simte nevoia lui Eddie de a încerca să limiteze simbiotul. Pentru a-l opri pe Carnage, Eddie şi Venom vor trebui să găsească o cale de a face relaţia lor să funcţioneze. 

La început, Kasady pare a fi gazda perfectă pentru Carnage. Deşi pare modest, chiar sensibil – citând poezii, pictând pe pereţii celulei, şi dealtfel arătând o minte foarte activă – este un ucigaş, ticălos până-n măduva oaselor. Rolul este jucat de Woody Harrelson. “Woody este excepţional în tot ceea ce face,” spune Serkis. “Cletus este pervers, necinstit, manipulant şi fără nimic sfânt, dar jucat de Woody, nu-l poţi ajuta, dar îl iubeşti. Se poate să fi fost doar excentricitate, dar Woody merge pe sârmă – copil într-un moment şi un ucigaş întunecat în celălalt, o vulnerabilitate reală sub toate acestea.” 

Ideea dezvoltării lui Cletus arestat este exprimată într-o multitudine de moduri, de la performanţa lui Harrelson de a proiecta celula sa de detenţie la o carte poştală trimisă de Cletus lui Eddie. “Totul provine din aceeaşi energie,” spune Serkis. “Mâzgăleala lui haotică, copilărească, aceeaşi mâzgăleală pe care o vezi pe pereţii închisorii. Ajungi să înţelegi de ce o persoană încă desenează ca în evul mediu. Woody a fost parte la aceasta în mare măsură – ideile lui au ajuns în prim plan.”

“Este un ucigaş psihotic,” spune Harrelson. “A avut o copilărie mizerabilă şi acum se simte obligat să se răzbune pe oamenii pe care-i consideră responsabili pentru starea în care s-a aflat.”

Ceea ce înseamnă că există o metodă proprie pentru nebunia lui Cletus, o forţă călăuzitoare care-l face atât de periculos. “Chiar înainte să-l întâlnească pe Eddie, Cletus are sentimentul că Eddie îi poate fi prieten – un model de urmat, un tip care crede în el,” spune Harrelson. Bineînţeles, sentimentul se află doar în mintea ucigaşului bolnav – şi atunci când află că se poate ca Eddie să nu fie prietenul pe care-l caută, Eddie (şi Venom) va intra în conflict cu Cletus (şi cu Carnage).

“Fiecare poveste a lui Venom trebuie să ducă la Carnage,” spune Tolmach. “Într-o lume locuită de un simbiot într-adevăr înfricoşător, există un alt simbiot care este mult mai rău, mult mai periculos şi mult mai mortal. Este provocarea finală pentru Venom şi prin urmare pentru Eddie. Woody a fost persoana potrivită nu numai pentru că este unul din cei mai mari actori în viaţă, dar şi pentru că a dobândit o răutate care este unică şi terifiantă.”

“Woody este unul din cei mai cool oameni pe care i-am întâlnit vreodată,” spune Hardy. “Ca om şi ca actor este pur şi simplu formidabil. Nu există nimic care să-l şocheze; are un răspuns, o soluţie pentru orice şi are o poveste de spus. Ca artist, este pur şi simplu minunat, cu o astfel de minte creatoare şi un astfel de talent sclipitor, lucrul cu el fiind o încântare absolută.”

Harrelson se reuneşte cu Serkis după ce au colaborat în War of the Planet of the Apes, şi acea experienţă i-a dat încredere nominalizatului de trei ori la premiul Oscar® că va fi pe mâini bune cu Serkis ca regizor. “Ca actor, Andy este foarte bine pregătit, este meticulos şi este dedicat sută la sută, şi am ştiut că va fi la fel şi ca regizor,” spune Harrelson. “Regizarea de către Andy îţi confirmă constant – este un regizor foarte dedicat. Când face o observaţie, are întotdeauna un mod de a o face care te face să simţi că mergi pe drumul cel bun.”

“Doar stau în spate şi sunt spulberat de alegerile sale,” spune Serkis. “Când voi face regia cu el, va ţine cont de asta şi va juca aşa. A fost multă distracţie.”

Jucând de cealaltă parte a lui Harrelson, ca Shriek, este Naomie Harris. Marcel spune că cei doi actori au făcut o pereche perfectă. “Woody şi Naomie au adus calităţi unice personajelor lor, adoptând atât amuzamentul cât şi frica şi mergând pe acea linie cu abilităţi grozave,” spune Marcel. “Woody, jucându-l pe Cletus, are un mod de reglare care te face să simţi că nu ştii niciodată cu precizie dacă doreşte să te sărute sau să te omoare. Cuplat cu Carnage, este într-adevăr înspăimântător şi o ameninţare reală pentru Venom şi Eddie. Personajul Naomie, Shriek, are propriile superputeri. Este psihotică, ca şi Cletus şi este destul de puternică.”

“Am lucrat cu Naomie de mai multe ori şi este una din cele mai bune actriţe cu care am lucrat vreodată,” spune Serkis, care a colaborat anterior cu Harris la filmul artistic Sex & Drugs & Rock & Roll şi a regizat-o pe Harris în filmul Mowgli: Legend of the Jungle. “Am vorbit mult despre cum trebuie să fie vocea ei – a fost ţinută într-o cutie etanşă la zgomot, incapabilă să comunice verbal timp de 25 de ani. Cum faci să fii credibilă că vorbeşti pentru prima dată în tot acest timp?”

Pentru a ilustra convingător acel moment, şi personajul în general, Harris a trebuit să-şi regleze vocea – ţipătul caracteristic al personajului. “Cea mai mare cheie pentru dezlănţuirea lui Shriek este vocea sa,” spune ea. “Este arma ei şi caracteristica cea mai definitorie. Andy a subliniat că atunci când îl întâlneşte din nou pe Cletus după zeci de ani, este prima dată când îşi foloseşte vocea, prin urmare este ciudată.”

“M-am jucat cu moduri de a descoperi asta – ca orice personaj, eventual ţi se întâmplă,” continuă Harris. “Când i-am găsit vocea, vocea ei aspră, vocea ei stricată, am simţit cine a fost. I-am folosit vocea ca o manta – aşa am intrat în personaj.” Pentru a ilustra convingător personajul ca şi copil şi ca adult, Harris a colaborat cu Olumide Olorunfemi, care o ilustrează pe Frances/Shriek copil. După întâlnirea la o repetiţie, Harris şi Olorunfemi au început să facă schimb de înregistrări ale vocilor lor, astfel încât actriţele să poată fi în ton una cu cealaltă atunci când este vorba de vocea personajului lor.

Din coincidenţă, Venom: Să fie carnagiu reprezintă de asemenea o reunire a actorilor care-l joacă pe Shriek şi Cletus: Harris şi Harrelson au jucat împreună mai înainte în thrillerul After the Sunset, în care Harris a debutat la Hollywood. 

Frances şi Cletus pot fi criminali periculoşi, dar de fapt sunt îndrăgostiţi unul de celălalt, spune Serkis. “Frances Barrison şi Cletus Kasady se completează unul pe celălalt,” spune el. “E o altă poveste de dragoste a filmului: ei au suferit o traumă după alta, au evoluat separat şi speri să fie împreună din nou. Atunci când o fac, este romantic, epic, de operă.”

Iubirea durabilă dintre Frances şi Cletus este în contrast cu flacăra pe care Eddie încă o poartă pentru Anne Weying, jucată din nou de nominalizata de patru ori la Oscar^® Michelle Williams. “Eddie şi Anne se iubesc profund unul pe celălalt, dar pare că nu pot găsi o cale să transforme acea iubire în ceva durabil,” spune Marcel. “Anne doreşte ceva stabil şi sigur, iar Eddie vrea cu disperare să poată să-i ofere ceea ce-şi doreşte, dar trăieşte cu un extraterestru de opt picioare în el, aşa că viaţa lui nu este nici stabilă nici sigură în acest moment. Va exista întotdeauna un du-te – vino între ei, dar atâta timp cât Venom este în peisaj, trei sunt prea mulţi.”

“Deşi o iubeşte, Eddie nu ştie ce să facă, ceea ce-i duce la despărţire,” spune Arad. “Pe de altă parte, Venom este de departe mai romantic. El va face orice s-o aibă pe Anne în viaţa lor, deoarece Eddie şi Venom sunt unul. Venom este total infatuat cu ea şi vrea ca ea să facă parte din mica lor familie. Este foarte protector. Este o juxtapunere interesantă a unui om şi a unui extraterestru – extraterestrul arată o înţelegere mai bună a nevoilor partenerei sale, ceea ce este unic.”

“Venom ţine o oglindă în faţa lui Eddie, arătându-i cum este de fapt: egoist, arogant, incapabil să iubească pe altcineva în afară de sine însuşi,” explică Serkis. Anne nu a putut să-l schimbe – dar Venom o va face. “Eddie şi Venom nu pot fi împreună, dar nici nu se pot descurca separat. Trebuie să-l accepte pe Venom pentru că nu are alte opţiuni.”

“Ideea de bază este că lui Eddie şi Anne chiar le pasă unul de celălalt, dar nu sunt potriviţi unul pentru celălalt, pentru că Eddie se gândeşte doar la sine,” continuă Serkis. 

Stephen Graham joacă rolul Detectivului Mulligan, un poliţist cu SFPD care nu  poate avea încredere în Eddie. “Are o tresă pe umăr din mai multe motive,” spune el. În primul rând, a fost nevoie de ani pentru ca Mulligan să ajungă acolo unde este. “A existat un incident major ca începător, când a împuşcat o fată – s-a speriat şi şi-a pierdut auzul urechii stângi, ceea ce a devenit un handicap pentru cariera sa în poliţie şi i-au fost atribuite sarcini umile. A fost supravegheat în mod constant de ierarhia sistemului de poliţie şi este un om supărat, acru.”

Adăugarea de insulte la injuriile sale este ultima desconsiderare faţă de Mulligan. “Eddie obţine ultimul interviu cu Cletus Kasady – ceva la care el, nu vreun reporter escroc, se consideră îndreptăţit,” explică el.