50, 90, 100, 130
|Cifre. Doar nişte cifre ca şi 880 de kilometri care îmi rămân întipăriţi din postul anterior. Să îi parcurgi prin România … (mulţi spun că) îţi trebuie multă răbdare şi timp. Şi le dau dreptate având în vedere că avem puţine drumuri pe care poţi să mergi mai repede de 50 km/h. Am mers şi mai mult de atât într-o perioadă mai scurtă de timp dar în cu totul alte condiţii.
Exact. În condiţiile alea după care tânjim toţi. Unii încă mai speră la ele. Eu nu mai sper pentru că am învăţat să am o răbdare nesimţită. Cu alte cuvinte dacă limita este de 50 … atunci 50 să fie. Cel mult 59. Asta pentru că am învăţat să nu mă mai grăbesc. Chiar şi la semafor. Ce îmi aduce bun acest obicei ? Pe deoparte mai mulţi bani în buzunar iar pe de altă parte mai mult confort la drum. Sunt genul de persoană careia îi place să conducă, nu să alerge o maşină ca şi cum ar vrea să scape mai repede din strânsoarea centurii de siguranţă.
Aud că se doreşte, din nou, modificarea legislaţiei rutiere astfel încât cei care calcă pe bec rău … să li se poată şi reţine maşina. Nu reuşesc să înţeleg de ce ai vrea să pui mâna pe proprietatea cuiva doar din dorinţa de a-l pedepsi. Parcă li se spune cumva celor care au plăcrerea de a pune mâna pe ceva ce nu este al lor. Am să mă opresc aici pentru că sunt si alte metode de a determina o mare masă de şoferi vitezomani să respecte limitele de viteză. Cu amenda. Nu amenda clasică … adică surprins în trafic de către o flaşnetă a poliţiei … ci de către un sistem fix. A existat cândva şi a funcţionat cu brio. Până să fie luat la picioare de şmecheri şi pus pe butuci. Asta nu înseamnă că nişte bani europeni nu pot fi bagaţi din nou în acele camere care s-au dovedit eficiente până într-un punct. În plus, merg non stop și nu după programul falșnetei.
Ce mi-a venit cu viteza legală ? Nici eu nu am fost sfânt și am avut o perioadă în care mai ciupeam pe unde puteam pedala pentru a ajunge mai repede la destinație. Din fericire în 9 ani de permis am plătit doar două amenzi de viteză (nu cu mult peste limita de 50) și doar una pentru centură nepurtată în oraș. În afara centura este sfântă. Asta până să fiu pus la punct de către francezi. Deși ar fi trebuit să fiu pus la punct de către italieni, pentru că prima oară când am condus în afară a fost din nordul Italiei până acasă, francezii m-au pus să stau cuminte la locul meu într-un mod cât se poate de elegant. O calci … te-am ars. Și destul de rău. Din câte am înțeles cu amenzi în creștere. Prima abatere să zicem ca mai trece dar la următoarele plătești mai mult și mai mult și mai mult … până când îți vine mintea la cap sau nu mai ai bani de carburant. Simplu și cel mai eficient.
Acum revenind la modelul românesc. Sigur … la noi se întâmplă și imposbilul dar … nu de multe ori. Dacă tot avem bani de cumpărat mașini de jdemii de euro și mai mult .. chiar și carburant pentru ele … înseamnă că avem și bani de amenzi pentru mâncărimile din tâlpile picioarelor, nu ?
Mai simplu de atât nici că se poate.
Părerea mea.
Ionut, acum ma gandesc ca peste cateva saptamani voi merge in Italia cu masina, foarte multi kilometri de mers si este pentru prima data cand merg cu masina atat de mult.
Cum a fost drumul ?
Nu prea imi plac calatoriile unde sunt multi KM de parcurs.
Sunt frumoase si calatoriile cu mai putini kilometri.