Lumea este exact așa cum o vezi

Cred că cea mai bună explicație pentru cei mici este cea din titlu. Că lumea este exact așa cum o vezi. Sau mai bine spus cum ai vrea tu să fie.

Da, ne grăbim atunci când suntem mici să fim mari … iar când suntem mari regretăm timpul pierdut aiurea când eram mici în așteptarea momentului în care ne putem lua viața în mâini și să facem ce vrem fără să mai dăm socoteală nimănui. Dar în toată această alergătură după maturitate, avem atâtea amintiri frumoase … încât un alt moment să faci toate nebuniile alea … nu mai găsești.

Dar pe parcurs ne mai luăm și câteva la fund și peste față în situațiile în care greșim, călcăm pe becuri sau pur și simplu credem noi că știm ce este mai bine. Îmi vine greu să îmi imaginez cum un părinte își bate copilul din motive minore … dar adunate din motive mai serioase.

Bătaia NU este ruptă din rai. Este cea mai josnică modalitate de educare și reflectă incultura părinților. Oricât de mare este copilul – adolescentul … o palmă peste ochi … îl poate duce în cu totul altă direcție decât și-a dorit părintele.

Eu … nu am încasat bătaie. Lucrurile s-au desfășurat într-o cu totul altă manieră … fără a se ajunge la violența fizică. Am avut această șansă și … îi mulțumesc pentru răbdarea pe care a avuto cu mine.

Nu știu ce înseamnă frica de bătaie, de curea, de nuia sau mai rău … Știu doar că un ton ridicat înseamnă că ceva este în neregulă. Dacă stai un pic mai mult și te gândești … un semn că ceva este în neregulă îl poate simți și un copil de doar un an și jumătate. Pentru mine … lucrurile nu au mers mai departe … deși nu am fost ușă de biserică. Dimpotrivă.

Probabil că pentru aceia dintre voi care nu aveți copii, încă, un plâns de copil nu înseamnă mai mult de un moment stresant, de un moment în care spuneți din nou că nu suportați copii plângăcioși. Pentru cei care au copii poate să însemne și un moment în care îți vine să lași tot și să încerci să îi readuci acelui copil zâmbetul pe buze. Cu grijă însă să nu dai în extrema cealaltă … și să devină un (o) râzgâiat(ă).

Mulți părinți se plâng în ziua de astăzi că nu există o carte, un manual după care să îți crești copilul. Eu le spun că există. Este cartea sufletului și este în fiecare dintre noi. Dacă atunci când erai mic te-au deranjat anumite metode pe care părinții tăi le-a aplicat pentru a te îndruma sau corecta … atunci încearcă să nu le repeți pe copilul tău. Mai mult … dacă vezi ceva care te deranjeaza în comportamentul celorlalți părinți din jurul tău … evită să fi la fel.

Poate că uneori ajungi să spui că … bine a făcut că mi-a dat o mamă de bătaie atunci … pentru că altfel cine știe ce făceam sau ajungeam. Eu pot să vă spun doar că din fiecare moment neplăcut poți învăța (dacă nu ai un manual de părinte) cum să fi mai bun.

Mi-a plăcut la un moment dat psihologia, păcat că nu am aprofundat înclinația. În schimb … dacă nu mai aveți răbdare și nervi cu pornirile celui mic … încercați să nu uitați următaorele lucruri. Consecinţele pedepsei fizice şi emoţionale în familie:

– Slăbeşte legăturile de ataşament între părinţi şi copii;

– Afectează dezvoltarea emoţională a copiilor;

– Poate crea resentimente, frică şi ostilitate faţă de părinţi, pe care copiii nu le exprimă în mod direct;

– Bătaia are efecte pe termen lung şi afectează modul în care viitorul adult se va comporta şi se va simţi în contexte tipice vârstei adulte.

Cine nu mă crede pe cuvânt sau vrea mai multe date referitoare la dezavantajele violenței asupra minorilor … îl poftesc să citească studiul privind abuzul şi neglijarea copiilor. Poate că este un punct de plecare destul de bun pentru orice părinte în ziua de astăzi … mai ales din România. În afară nu știu cum sunt lucrurile dar … la noi … cam dăm cu bâta în baltă.

Din câte reușesc să spicuiesc din acest studiu … sunt două probleme mari și late.

1. Stereotipurile și 2. Violenţa educaţională. În ambele situații … efortul depus de un copil sau de un adult ca să scape din această programare a suferinţei este uriaş.

Pe scurt … după momentul 2003 când am spus că „Bătaia NU e ruptă din rai!”, 2007 – „Violenţa naşte violenţă” și 2011 – „Ascultă-i sufletul!” … anul acesta părinții deștepți spun că acei copii crescuți fără etichete se fac oameni mari.

Nu am alte cuvinte emoționante sau care să stoarcă o lacrimă în colțul ochiului … dar mă abțin cu greu să vă spun cât de greu este să crești fără părinți. Așa că … dragi părinți … nu îi lăsați pe copii singuri și nu îi alungați de lângă voi printr-un comportament nechibzuit. Doare. Enorm. Încercați să fiți părinți adevărați măcar până la 18 ani. Mai departe se descurcă ei cum pot.